îmi curge necontenit Horia prin sânge
cu sulița albă-ndreptată spre cer
mă doare cumplit roata cu dinții de fier
în carne și oase când moartea încinge

mor stele reci între compas și echer
când Horia pe fluier horele plânge
când prin livezi cu flori de vară ninge
și vântul citește revolte-n răspăr

istoria urcă iarăși pe cruce
coroane de spini sângerează mereu
zile de gheață mânia induce

și-ntunecă echilibrul din curcubeu
lumină din lumină Horia ne-aduce
pe aripi de vulturi și coame de leu