poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Să-mi semăn lacrima ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-09-25 | | Prins și legat cu propriile vorbe nocturne sunt captiv între literele pe care le-am scris, ca un șervețel folosit și îndesat adânc, într-un coș tixit cu hârtii ordinare. Obligat să studiez întunericul cu ambii ochi am simțit o simplitate îndoielnică, cu miros de petrecere câmpenească. M-am înarmat de cuvinte luminoase și imitând toți oamenii curajoși cunoscuți am încercat relaționarea, cu orbii din jur. Eram între urban și rural - un viran clandestin, înconjurat de depărtări reale trăite, însă fără opțiuni de: „înainte sau înapoi”. Nu mă puteam face înțeles de nimeni! Parcă neuronii mei erau ieșiți în tindă s-o dea cu amorsă, înainte de var. Totuși cineva ca un sărman se-apropie, și-mi șoptește: „Când mai treci prin țara orbilor închide și tu un ochi.”
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate