Seară africană

Fum și praf,
Răgete,
De fiară sau dobitoc,
Nu e clar.
Copaci care leagănă
Vântul,
Oameni sau umbre,
Voci sau gemete de animal,
Fără înțeles.
Culorile apusului,
Podul pe care vine
Înserarea,
Dansul în fuste galbene-roșii,
Al focurilor,
Mirosul cărbunilor,
Nu recunosc nimic
Din toate acestea.

Călătoria

O improbabilă linie ferată,
Vagoane pline cu noapte,
Locomotiva de metal încins,
Din care sar scântei,
Mecanicul buimac și inutil,
Stații după stații,
Felinare și umbre,
De aici începe.
Pustiul.

Loc de joacă

Copacul e negru.
La fiecare adiere,
Zboară din el
Un fluture de pulbere.
Efortul îndelungat
Al sevelor și
Mineritul rădăcinilor-
Iată ce ghimpe uscat.
Pacoste cu scoarța solzi
Și crăpături lungi din care
Ies furnicile.
Lângă locul de joacă,
Dorm câini rătăciți,
Pe buruieni uscate
Pline de insecte.
O carapace de țestoasă,
Spartă, o mână de oase mici,
Cârlige sau podoabe.
Pe stâlpii gardului dispărut,
Frunzișul unei vițe sălbatice,
A înghițit ciorchini mustoși,
Aici e locul de joacă,
Împânzit de păianjeni.

Fluviul

Atunci,
Din cine știe ce motiv,
Toți căutau soarele.
Fluviul îi atrăgea
Ca un mare depozit de hrană,
O grădină exotică,
O paradă princiară.
Un bulevard,
Pe care soarele se plimba
Printre valuri.
Așa traversau vara.
Urmau defileul dintre
Deal și fluviu.
Pe stâncile albastre
Ale serilor,
Pe ultimele vibrații de clopot,
Ale zilei.
Zi de culoarea
Fluviului.
Soarele ajungea târziu,
Podul lui cobora
În cele din urmă.
Sub deal,
Unde casa,
E ascunsă ca într-o
Mușcătură din măr.


Înregistrările cenușii

De la un timp,
Se simțea vaporos,
Cam de la mărul lui Adam,
În jos.
Amintirea e vis,
Visul amintire,
Amintiri visate,
Visuri din amintire,
Amintirea unui vis.
A vizitat recent
Un loc unde
Trecutul e aversă,
Și reapare în ochiuri
De apă care se deschid,
I-a văzut pe cei izolați
Cum își beau melancolia.
L-a speriat urletul
Din singurătate
De care și ei se tem.
Tușea de formă,
Să anunțe că se apropie,
Și că va apărea,
Va fi acolo.
În camera amintirilor,
Unde
O barcă și o lebădă,
Plutesc și acum,
Pe un lac fără nume.

Sfârșit

Merge la întâmplare,
Nu mai e loc de cale
Printre oameni și obiecte.
Circulă doar timpul,
Aduce la fiecare ușă,
Pachete de noapte adâncă.
Conștiința care zumzăie,
Electrificată,
Prinde un semnal foarte slab,
Neliniștea unor umbre.