În tâmpla mea acum e prea târziu,
Sunt gânduri care-încep să doară.
Ele mă fac să mă întreb ce-o să fiu
Și cât din mine o să moară-n astă seară.

E prea târziu ca tu să poți să pleci
Și nici în urmă n-ai să poți ca să mă lași.
Tu-n mintea mea o să râmâi pe veci
Ca într-o nuntă mută ce nu are nuntași.

Am fi doar noi să ne iubim fără cuvinte
Și am avea o slujbă fără note muzicale,
Din care noi vom naște numai vise sfinte
Și le vom crește doar cu gândurile tale.

În tâmpla mea acum e prea târziu,
Sunt numai vise ce nu vor moară,
Iar dacă pleci, eu nu o să mai fiu
Și oasele-mi rămase o să te doară.