Suflet blând, fir de sulfină,
răstoarnă-mi senin în palmă
să scald clipa ce-o să vină
să mă pierd în vena-ți calmă.

Crin cioplit în alabastru,
stropi de rouă pe-o petală,
stâmpără-mi ochiul prea aspru
pe-o boltă mereu vestală.

Molipsește-mă cu zâmbet
să topesc mirene sloiuri,
din lacrimă și din umblet
să țes pastorale roiuri.

Rai bucolic să se-aburce
peste șaua lumii crude,
ghimpi smoliți să se usuce
să mă pierd în arii nude.

Să-mi las urma pe o frunză
călăuz de laitmotive
lăstărind pe-a lumii pânză
muguri brodați din ogive.

Că nu-i de ajuns universul
să prind șipot de cuvinte,
pe-o cometă îmi las versul
spre aducere aminte.

Am iubit roze cu așchii,
lupi și oi cu lâna albă
m-au văzut călcând pe muchii,
eu le-am prins din slove salbă.

Pe-un raft răvășit de vreme
luminat de-al nopții astru,
un amalgam de poeme
și un crin din alabastru.
28-08-17