Când cineva-i interesat
De-o funcție publică-n Stat,
Indiferent că-i Primărie,
Parlament sau Președinție,
Are un drum greu de urmat:
Mai întâi, este selectat,
Trecut pe-o listă și votat
Ca fiind singur candidat
Al partidului pe care
Îl slujește cu ardoare.
După ce-a trecut de-acest hop,
Începe o muncă non-stop
Căreia-i zice, cu fală,
Campanie electorală.
Acum, fiece candidat
Străbate țara-n lung și-n lat
Organizând zeci de-adunări
Cu mii și mii de-alegători,
Adevărate sărbători
Unde, clar și convingător
Promite-alegătorilor
Că dacă el va fi votat
Pe postul care-a candidat,
Le va satisface orice
Doleanță, deoarece
Este dârz, este în stare
Și-are proiecte cu care
Să le-aduc-o bunăstare
La care nici nu au visat.
Un Paradis adevărat.
Dar, cum se știe, s-au mai dat
Promisiuni È™i altă-dat’
Și nimeni nu le-a respectat
Așa încât, ne-ncrezător,
Un mucalit, plin de umor
Aflat și el în adunare,
A pus o simplă întrebare:
- Stimate domn, când credeți oare
Că primim această bunăstare?
Surprins, dar neintimidat,
Onorabilul candidat
I-a răspus imediat:
- Eu, o să-ți spun cinstit, drăguță,
După ce-mi văd sacii în căruță,
Așa că vă invit la vot
Cu cățel, cu purcel, cu tot.
Apoi, putem să mai vorbim...
Dac-o să ne mai întâlnim.

Omul păcălit odată,
Þine minte viața toată.