evit cât se poate decisiva confruntare
culorile sunt prea puține
șevaletul vieții mă privește acuzator precum un căpcăun cu albeață
față în față cu mine
mă-ntreb cine este străinul ce șuieră
din clopotnița timpului
urechea își mistuie sunetul după ce i-a extras diezii incomozi
(întotdeauna există o simfonie de rezervă în caietul de partituri al destinului)
mâinile se răstesc la gesturile astrelor
defilează
primadone fanate
pe elipsele multicolore ale combustiei și fac bezele
gurilor-cască
vorbele își pensează profesionist sprâncenele
(prima impresie contează)
în vreme ce se așază cuminți la șuetă cu increatul

picior peste picior
experimentez o relaxare de conjunctură
pe muchia de nord a genunii dintre sinapse anemice
gândurile umile cad precum toamnele stoarse de seve
în pocalul uranic al inimii

la acest bal creat și creator
schimbăm ca doi prieteni măștile
(este jocul nostru secret)
respirăm conștienți cele două fațete diamantine
ale apocalipsei
oceanele sunt înghițite de întunericul pupilelor noastre
suprapuneri de viduri
brodează irisul infinitului rădăcină cu ochi de fruct
totul se filtrează magic întregului

fără de pleoapă mă văd
strecurând dragoni între valvele galaxiei
apoi memoria mă expulzează din apele neîncepute ale facerii

energia punctului zero eliberează
forfotitoare alternanțe din cocoașa secundelor

epiderma țipă

pe tăișul conștiinței
insomniile nu se pliază ușor pe deltoizii cărnii
pelerini rătăcitori
pe marginea drumului spre sine pașii mei
nerăbdători
răsfoiesc eternități și repetă epuizant și hipnotic triplu salt-mortal

plasa de siguranță a efemerului
e peticită cu rănile mele
numai tușiera timpului e uscată și nici un înger care
să-mi ia amprentele
prin preajmă

mă ascund în vertebra zborului mai adânc de adânc

cine mă va găsi
ofer recompensă