poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-08-29 | |
N-a fost aici, n-a fost niciunde,
De fapt nu știu nici ce a fost. O bancă udă, flori mărunte Și zilele prea lungi de post... Tu aveai pașii rătăciți, Petalele stăteau sub ei, Eu aveam ochii fâstâciți Dar te simțeam , eram holtei! O glumă bună îmi lipsea Și-un zâmbet cald să îi răspundă. Ai fost atunci eclipsa mea Ce nu vroia să se ascundă... Te fugăream printre tufișuri Știind că o să te predai, Cînd tu mi-ai spus fără ocolișuri: Ești flautist, sau cânți la nai? N-aveam nimic, aveam doar vise Ce se scurgeau spre gura ta Iar tu cu buzele deschise Te-ai poticnit la nota fa. N-a fost deajuns o-ntreagă vară Să te cunosc și să te am, Tu îmi spuneai că-n primăvară Eu voi vedea ce ai ca hram. Cu primii trandafiri ce-i culegeam Eu am văzut că nu vrei flori. Vroiai să stai cu fața către geam Cerându-mi tot mai mulți fiori. Iar eu ți-am dat tot ce-am avut Ți-am și suflet și oftare și suspine, Vroiai prea multe de la început Dar nu știai să vezi în mine. Am rămas orb de ochii tăi Povestea moare, dar eu tot zâmbesc... De vei avea tu sorții răi Să știi, la tine mă gândesc!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate