închide și deschide aripi mereu
codana cu flori de cireÈ™ la urechi
asemenea unor sedile perechi
zulufii pe umeri îi curg curcubeu

pulsează pe rând patimi noi patimi vechi
în umbra de-azur al oftatului greu
pe care-l preschimbă pe liră Orfeu
în sâmburi de poem sădiți pe poteci

tenebre din arbori cu scoarțe veline
cu rădăcini adânc înfipte-n nisip
pe chip îți dezleagă tainele line

cum struguri vinul cu buchet de absint
din broderii de aer gene și semne
icoane de toamnă târzie-nfirip