Nici nu gândesc să mi te-nșel vreodată -
îmi ești în orice boabă de cicoare
sau de piper, în solnița de sare
ori băț de stau, în zahărul din vată.

În geamuri, în oglinzi retrovizoare
cu ochii tăi cât frunza de salată,
te simt cu o nevoie disperată
din cap și până-n vârful de picioare.

Din ce îți spun acum, cea mai de rasă
făptură a imperiului ceresc
ce din Pământ ar fi putut să iasă,

reține că-i mai mult decât firesc
să mi te văd întruna, mai frumoasă.
Și când te văd, mă știi, nici nu gândesc…