Atunci când visul se răscoală
Realitatea-ți stă în loc
Nu mai privi ca pe o boală
Când apa se preface-n foc.
Atunci când mintea se prăvale
Tentației să îi răspundă
Tu crede doar că e pe cale
El sufletul stă și inundă.
Atunci când ai făcut destul
Crezând că a sosit ea clipa
Să se aplece el destinul
Ai frântă încă ea aripa.
De vrei să crezi în fericire
Cuvânt aidoma cu viața
Tu caută de n-ai iubire
Și lasă-n urmă ea paiața.
De vrei să uiți ce nu se uită
Chiar și când sufletul e mort
Tu fă-ți din minte o redută
Și suflă tot mai des în tort.
De vrei să crezi că mai există
Ea dragostea cea părintească
Tu caută de mai rezistă
Căci hăul stă să te-ocrotească.