mi-am scos desenul meu din anii de studenție
ai unei inimi copiate de mine cu creionul moale
și colorată apoi rumen și cafeniu și grena vîscos și bogat
din atlasul meu de anatomie, fiindcă
ce e viața, dacă nu și această inimă a mea
pe lîngă toate celorlalte pompe vii, motoare sau alte mecanisme,

ca în portretul lui Dorian Gray mi-era teamă că ea
s-a înnegrit sau s-a lărgit în desenul meu,
de fapt ce e viața, dacă nu un desen
într-un bloc locuit de desene,
cu bloc cardiac uneori pe traseul scărilor interioare

am luat și stetoscopul vechi din sertar
să aud și eu cum cîntă inima
să mă conectez la vibrația ei haină,
s-o mai țin minte un dărab de vreme
cînd adorm...