izbește-n stâncă, munții să tresalte,
să îți cunoască vorba toți poeții
nemuritori din plai de stih al vieții
ce-au coborât în sferele înalte.

să ții cărări de sus, pe căi poveții
dar să înfigi cuvânt și-n drumuri alte,
să strălucești în Cerului rivalte
și să aduci povara Dimineții.

eternități în tine să se-adune
să smulgi corola de minciuni a tinei
și Adevăr pe pisc de duh să tune.

Lumina din Poveri, căderi cortinei,
sălaș de liră-n slovelor cătune,
icoana ta-n peretele retinei...