un ghem de inimă
din care am crescut așa frumos cu toții,
eu, tu și noi și voi,
cîteodată chiar el, ea și ei,
cu omul de tinichea, Toto, omul de paie și leul,
și fetița cuminte care își lipește rar vărfurile picioarelor,
care merge pe urma dreaptă a unei roți în praf,
pas după pas ca o funambulă

vor fi multe povești,
care de care mai frumoase,
vom învăța misterele științelor, beneficiul meșteșugului
sau tehnicii și apoi, de ce nu, vom respira artistic adînc,
pînă cînd laurii vor fi prea grei pentru noi

de undeva din cer ne vor cădea frumos
istoria și povestirile eroice și tradițiile, creștine sau nu,
și apoi soarele se va cuibări lîngă lună,
un ghem de inimă împreună vor fi,
eu, tu și ceilalți,
chiar eu, cu viața mea, și tu,
om în care eu încă mai văd soarele
din colțul ochilor...
bine că te-am găsit!