Între noi nu-i nicio umbră,
doar mâinile care se ating discret
și-și transmit fluxul de căldură lăuntrică.
Uit să trăiesc emoția scursă printre degete
într-un final abandonat
de ochii tăi gata să ardă sub pleoape.

Iubirea prinsă-n colțul nerăbdării
tremură armonios ca sunetele pe corzile viorii,
bat prin aer aripi de pasări
care se-ntorc cu grije la puii din cuib.
Mă prinde nostalgia florilor scuturate de măr
și nimeni n-are nevoie de miraj
când vântul aduce nori de ploaie
și seara cade obosită peste orașul
intrat în letargie.