timpul ăsta nu e al meu
mi l-a împrumutat copilul cel desculț alergând
pe care l-au prins îngerii / nu i-au mai dat drumul
nu l-a mai durut și lacrimile mamei s-au făcut ploaie
a stat în roșu și în rochia de vineri și în straie de duminici a stat
în văzul corbilor și în catedrală
au trecut brize
veneau dimineți...
nu nu este al meu
poate al cireșului care într-o primăvară a trebuit
să renunțe la floare
s-a desfăcut o scorbură cât o inimă
tăișul nopții pe cord deschis
nici bucuria asta nu mi se cuvine
nici frumusețea
nici amalgamul cuvintelor
cineva a ales tăcerile și singurătatea...
tristețea înaltă a chiliilor parfumate