uneori piciorul atinge dala greșită a clipei
mă strigă fiul meu încă nenăscut
fără intenție
glezna declanșează o furtună-n ursită
colibriul din pumnișor descuie auriul din soare blândețea
din raza care înghite frigul din oase
istoria tuturor zborurilor
coace un văzduh arămiu în mine
tâmpla este taina căutată străpunsă de
glonțul tăcerii
violată de umbre acide
omenire cu inima necrozată ni se dezlipește de burice
oglinda întoarce muchiile pe toate părțile
luminează culoarea magiei din pene
ochii se umplu de portativele
abisului

pivotez pe banda de rezervă a sorții
îngerii negri îmi rescriu geometria celulei decupând din mere ispitele
șarpele mai poate somnola un pătrar de veșnicie
până citesc în bile colorate seninul
a căzut dintr-un joc de copil
(cel care doar vertebră de vis a putut să închege)
fiecare săgeată din iris
trimite pe eșicherul nopții telegrame cifrate
de puritate

pe rana de-a fi
se intersectează rugăciunile ierbii acompaniate de greieri

de șaptezeci și șapte ori grădinile soarelui reinventează clorofila
pentru toate visele de verde ce arome pulverizau
turtițele copilăriei
coșmarul se traduce ușor în artere
e nevoie doar de uitare
în lințoliu de noroioși vulcani pe roz se coboară la coardă
nazaretul se fertilizează sub pleoapă pietroasă
doar prin credință
copiii nu știu să negocieze cu vise
de conjunctură

cinci pești cu pupilă de lună și pâini cu ouă de aur sub coajă
vor hrăni supernovele din sânge
până voi trece de piroane

fiule
înfige-mi crucea în pântec lumea țipă năprasnic așteptând
pe lumină să fie crucificată