Bunicii mei, plutind pe plauri
Au scris pe hărți,
Când li s-a terminat cerneala:
De-aici încolo nu-i liman
Și nu-i pământ.
De-aici încolo sunt doar ape
Cu balauri.
Părinții mei, vâslind prin ape tulburi
Au fost convinși că-n telefon stau grauri
Că părțile vorbirii șed închise
Mai bine străjuite
De balauri.
Copii ai mei, eu n-am găsit centauri
N-am navigat,
Să deslușesc vreo taină.
Vă spun cinstit: nu cred în stele, cred în haină
Și, mai presus de toate,
ÃŽn balauri.