între mine și doruri sărutul abisului îmi este tampon
carnea se zdrobește de carne
pentru o gură de aer
de vrei să te-scufunzi în mine iubito ca într-o moarte hipnotică
nu mă căuta după zodie harta astrală
nu se poate citi de oricine
în foale oculte răsucesc artere focul sacru topește contururi
nimicirea e doar reșaparea viului
din pupă

arbitrul destinului mai cere o doză de lume fierbinte injectabil în vena cavă
singurătatea nu-ți va mai săruta lasciv
vertebrele
când te afunzi în trotuare tocite și cicatricea trăirii
nu-ți mai dă voie să guști
sângele cald
genunchiul s-a înecat într-o astenie de primăvară
îngerii adună din seri incendiare
câteva zâmbete șugubețe
confeti la orgiile humei
mărțișoare în pieptul lui Marte sunt armura care te-ajută
să deschizi breșă într-un timp lipsit de amprentă
din toate formele să ți se-ntoarcă fără greș
chipul
este iluzia ultimă că te-ai rotunjit
și sub coastă ți-au înflorit ca un blestem auriu
lotuși

în serile târziului din noi vom organiza meticuloși
carnavalul stelelor din privire
mă spăl de lumi suferind dezlipire de retină
rezemat de-o ciutură plină de interogații
la fântâna sinapsei aștepta
dumnezeu
sau fantasma unui liber cugetător

el îmi vorbea despre culoarea unui sunet
eu îi arătam nordul cuvintelor
refugiate politic
pe catargul titanicului
ce armură de supernove se forjează în oțelăriile inimii

în timp ce fumam pipa păcii cu el
puneam în batistă
visele mele dantelate cu inorogi pe la colțuri de galaxii
submarinul suflului
devenea privire fără de ochi
lipsite de flacăra adâncului dunele încă nu păstrau amintirea oglinzilor

rotocoale tăcerea ridica între noi
aripa unui timp perfect
fără identitate