la dorul meu răspund(e) nevoia disperarea decadența
te citesc printre toate întrebările despre sâni coapse păr piele
ceva mi te răspunde în cuvinte
cu vifor sacadat pe respirația silabei

la inimă răspunde sunetul ce-mi devorează sensul speranței
se moare la mine-n poezie
se julesc genunchii muzei cu pietrele
cotidian îmbâcsit de rutină
imunitatea purității se diluează cu păcat
se trăiește cu liberul arbitru de mână
fredonând imnul adevărului
întinzând aripi
trecând strada
cu un alt sens celui principal
îmi cresc aripi de iluzie
ascunsă-n profan mă minți cu ridicolul de mână
te văd te văd te văd

dorm printre brațele de shiva
visez
să te sufăr prin piele
tu te legi de plăcerea trecătoare cu funiile clipei
fără mine

sunt doar ce se ascunde prin durerea înalt funcțională
funcționez fatidic cu vreme rece distantă
cad în gri albastru galben crud
cu sâni coapse vifor dor
e mai ușor să-ntrebi despre obiectele de posedat
decât să-ntrebi de mine
e mai ușor să-ntrebi de clipele zilei
decât de sâni coapse piele
fără mângâierea ta

e mai ușor să nu întrebi nimic
ar trebui să asculți răspunsul la dor la inimă la vis