în vâlvătaie de cerneală ardă
sublima literă, dumnezeiască
din Ou un înger colosal să nască
ce-n Ceruri prin mulțime să se piardă.

iar verbul tău sfințire să cunoască
acolo, în biserici, la mansardă
lumini să duci în slovei avangardă,
poemul tău un popă să-l citească.

ci eu micime vând, la colț de stradă
pe unde mai sunt urme de zadar
pe o lucire-n van la o șaradă.

cuvântul meu de-i uneori zidar
mai sus de orizont nu e să vadă
deși ca apă torni în mine jar.