și în nopți albe pentru negre zile
îți făptuiești gândirea în hârtie
pe cer senin e luna dată ție
și stelele-s cernelii ustensile.

sculptând tulpini de umbre-a poezie
din veacul tău trec ceasuri scurte-n sile
penița dezgropând de verb fosile,
cuvântul din cadența cea târzie.

în rațiune-i vis incipient
trăind în dorul tău de a zbura
văzduhul tău un înger îndura
în al odăilor recipient.

cu șoaptele în tine mă încaier,
plutește plumbul de tăcere-n aer.