Cât ne trebuie pentru a trăi?
Unii ar spune că o viață, alții - un milion de sentimente,
Eu cred că ne trebuie doar o părere de rău
Că nu am știut cum să păstrăm inima vie
Când pulsa în noi moartea...

Am constatat că reclamăm tot timpul câte ceva
Ba că umbra ne urâțește conturul fantastic,
Ba că avem cea mai călduroasă răceală din noi,
Ba că atunci când se înserează solitar
Timpul devine insuportabil
Cu a lui scurgere lentă și perversă

Nimic nu rezistă tentației de a ne netrăi
Vegetăm adesea între două stări de nestări
Când tereștri, tânjind zborul planat,
Când aerieni, dorind aterizări forțate

Voi revolta și azi universul lăuntric
Cu încăpățânarea mea de a mă trăi
Departe de mine și mai aproape de inimă
Într-o simbioză de gol și plin
Precum o duminică cu îngeri amestecați între oameni