muzica glaslului tău
la octavele fericirii
vibrează până la viața mea
cu valurile unor mângâieri colorate de
mătase
am crescut toți viermii cu crezul inocenței
repetat repetat repetat
mâncau cuvintele mele despre fericire cu foamea începutului
nu mai puteam vorbi
nu mai învolburam verbele
mândră mătasea se întindea în culoare
cu forma brațelor tale

ai venit
să-mi decojești cuvintele de silabe
să-mi dansezi
în coarde de vioare
în coarde de sărituri la elastic
în fire pentru sus

nefardată cu zâmbet
pigmentul tristeții mi-e tatuat în privirea orbită de acele din
braille
nu mai învăț ritmul tobelor africane pentru ploaie
mă dor degetele
palmele sunt dispărute-n rugăciune
în vânătoarea fericirilor
mă prind de sus cu inima ta
urlu a phoenix cu privirea ta
spre flăcări
îmi ajung ochii tăi să-nvăț soarele
prin tine sunt curcubeu