doamne tu al meu christoase
care în măreața-ți iubire
îmi cureți carnea de pe oase
și mă prefaci în amintire

cum poți reînvia un schelet
să-mi umpli cu minte zgăvleaja
și chiar dacă ai face-o concret
degeaba-i mi se termină vraja

iubirea-mi plecat-a spre tine
știa că viața-i răstignire
și cruce m-a ales pe mine

mai năzui spre o regăsire
o evadare înspre bine
păcatu-într-o altă fiire