M-aș face Dumnezeu, dacă cumva n-ai fi
Te-aș făuri instant din coasta-mi inutilă
Nu m-aș lasă ca altul, pe cea de-a șasea zi
Făcând întâi greșit bărbatul din argilă.

Voit, eu aș risca să bulversez Geneza
M-aș face c-am uitat să mai creez ceva...
Fiind Atotputernic sting timpului viteza
N-aș plăsmui un altul, să risc să mi te ia

Doar eu să te ating, având eternitatea
În Eden-ul din care eu nu te-aș izgoni
Când timpul e oprit nu simți captivitatea
Iar Raiul e aievea când ne vom hârjoni.

Nu voi Dumnezeirea ca lumea s-o conduc
Nu vreau să mi se-nchine popoarele creștine
Pe tine de n-ai fi, cumva vreau să te aduc
Doar asta îmi doresc, te vreau pe lângă mine.

Și-s fericit de șansa deja să fii creată
A fost o baftă chioară sau întâmplare fastă,
Când te privesc pe tine atât de minunată
Îmi jur că ești făcută din propria mea coastă!