au încremenit semafoarele pe stradă
sunt roșii
cochetează cu soarele amiezii
un ardei iute
de-ți colorează cerul gurii la fiecare pas

și pendulul a încremenit
nu mai leagănă pe nimeni în poală
nici nu alăptează vreo clipă la sân
parcă-au înțărcat toate iepele satanei

colbul acoperă ochi și inimi
toate cabrioletele
și-au croit drum printre spinii ce-mpodobesc potecile
pe unde altă dată dansau tarantele
numai iele dezbrăcate de mofturi și prejudecăți

mă gândesc că un strop de ploaie
n-ar dăuna sănătății mintale a celor duși cu pluta
ar astâmpăra doar foamea vântului
uscat de-atâta nepăsare și secetă