așa departe cum ești
așa necunoscută cum sunt
lucrurile astea se întâmplă pe neașteptate
ca o ironie ca un verdict ca un destin
și am soare ploios
chipul tău
distanțe pe care nicio formulă
nu le-ar putea acoperi
nu te-am văzut niciodată
în realitate
habar nu ai că exist
simți ceva
ca o eșarfă
o tentativă silabică
un ecou
fotografia în care o rochie sidefată
constant și ridicol
împinge păsări spre cer
te iubesc numai pe tine
așa departe cum ești
așa necunoscută cum sunt
rămâi acolo
aici sunt eu și
dragostea noastră este perfectă
noi suntem perfecți
nu vei ști niciodată cum
ratez diminețile
cât de ciufulite am gândurile
nu voi ști
cât de ursuz poți fi
cum nu te ții de promisiuni
nu suporți parfumul de magnolii
niciodată nu ne vom întâlni
dincolo de sideful acestei rochii
descoperind golul
te iubesc numai pe tine