poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-06-15 | |
Sunt cărți pe care nu vei mai ajunge să le citești,
Cuvinte afectuoase pe care n-ai să mai apuci să le spui, Chipuri dragi pe care n-ai să le mai revezi, Muzică pe care n-o s-o mai asculți, Și toate astea se pot întâmpla mai repede decât crezi. Ȋnăuntrul tău, Polyhymnia a tăcut Pentru totdeauna. Ȋn jur însă, poți încă să auzi acorduri care Te poartă spre grădini pierdute, Cu nostalgia lor înecăcioasă sau Pline de speranță. Dar nu te mai poți bucura. Oamenii din jurul tău, cu ochii închiși sau Cu mâinile împreunate, Zâmbind sau Privind pierduți, Te fac să vrei să urli De singurătate. Fiecare dintre noi e Un posibil monstru căci Am ajuns să nu mai diferențiem Oroarea din priviri de Dorința de răzbunare, Iar frica de moarte apasă mai mult Ca moartea însăși, Luând forma a tot ce te înspăimânta demult, Când erai copil și dormeai Cu lumina aprinsă. Azi însă Nu mai sunt lumini de aprins, Doar violoniști care cântă plângând La câțiva pași de soldații înarmați Care stau călare pe hoitul arzând al Europei. Așa că Să mă ții în brațe strâns în noaptea asta Pentru că nu mai e nicio diferență Ȋntre durere și cerul deschis Deasupra norilor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate