În ziua aceea am preferat să tac,
N-am omorât scântei și nici n-am vrut...
Lacrimile nu au sens
Când ochii dor prea tare,
Nu-i nici un inters
Cândva, o ușă mare...
Să nu îmi spui pe nume,
Să nu îmi cauți gândul.
Nu am plecat de lângă tine
Ne va lega mereu pământul.
Și fiecare fir de iarbă
Ce crește lângă patul meu,
Își va șopti fără tăgadă
Tot ce am vrut să îți spun eu.
De vezi acum că viața-i grea
Să n-ai cu tine nici o frică!
Căci altora le-a fost mai greu
Și glasul lor încă te strigă...
Te vei îndoi de toți și toate
Și nu vrei mai crede în nimic.
Dar viața nu înseamnă aparate,
E mâna caldă când e frig!
În jurul tău să vezi doar bine,
Să uiți de rău și de trecut!
Păstrează partea ta din mine
Căci eu mereu așa am vrut!