La sărbătoarea cucilor pescaru' Amin
Venea c-o lotcă ce se clătina din plin,
Și-n fiecare noapte-n plasa sa
Cîte o fată, fără voie, se împiedica

El pescuia peștoaice și, puțin prea grea,
o lună amărui de-i strălucea în ochi
"D'ai, Boje, zdarovie!" bolborosea, să își ferească de deochi
spinări de sabie, dorade argintii și-un hanus sibilin

Era pescar de vieți în zdrențe sidefii,
de bale uns și sarea marii vii,
umbla în zori pe calm și-n sine întindea,
dintre crevace, undiți pentru-ndurarea Ta

Prin golful său cîndva necunoscut
se încingeau petreceri cu muzic-arăbească
și tarantele vechi în noua franțuzească
îl înveleau în fluturi cu pîlpîiri zglobii

Lăsînd pe mal tot ce prindea lua fata,
o ridica pe șold și o-ntreba
de s-a lovit, împiedicîndu-se de luna grea
îi da o sărutare, și-o trimitea la tata

La fel ca el, te-astept pe cheu cu bicicleta
Mi-am luat și plasă monofilament
și pînă să apari voi bracona impertinent
doar hipsterițe bune, ce-n feisbuc freacă menta

La sărbătoarea crucilor pescaru' Amin
Pleca în lotca lui, puțind a șprot și vin
Și-n fiecare gînd din plasa-i grea
Cîte-un pescar, aflînd că totuși vii, se-mpleticea.