poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-06-11 | |
Ceva începuse dinaintea visului.
Lunecau semnele pe o câmpie albă. Tu n-aveai altceva mai bun de făcut: strecurai liniștea printr-o pânză de gânduri, să-ți fie, mai târziu, hrană pentru pustiu. Se pare că mergeam alături, deși nicio umbră nu ni se-alătura. Nu era niciun drum, doar o mare de alb. Nu știam dacă pășeam, dacă pluteam sau, pur și simplu, lumea se deplasa fără noi. Ceva începuse, fără să se termine odată cu visul, rămânea, ca o părere, să ne limpezească orizontul. Tu aveai o rochie de fluturi, care nu mai știau sau uitaseră să zboare. Cine știe, poate nu doreau să te dezvelească, spre-a nu te pierde în brațele mele sau să nu te înghită marea de alb. Pe la mijlocul visului (sau, poate, al gândului), a venit, ca o boare, o liniște străină. De-atunci, dispăruserăm amândoi din cadrul visului, iar acesta continua, de-atunci, fără noi. Am plecat fiecare într-o direcție contrară, însoțit de jumătatea sa de orizont, de jumătatea sa de umbră.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate