poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-06-07 | |
despre ce să îți mai scriu
despre țara pe care o știai cu părul lung până la tâmpla bunicii din constelația dușilor dragi tu o vezi doar în gânduri dimineața când ridici storurile hm, aici acasă moda s-a schimbat în loc de chitară muzica drujbelor răsună în resturi de codri munților noștri le-au căzut pădurile... salbaticiunile se ascund în birouri rujate apoi capătă detentă peste hăuri unde dreptatea zace ucisă hoții își fac cruci mari bisericile poartă ochelari de cai scăpați în cărți unde nimeni nu îi mai caută scrisorile nu se mai scriu lumea tastează urări, ordine, legi, fărădelegi și fraze blegi tu ce mai faci, măi emigrantule mai miroase a căpșuni în palmele tale crăpate te mai ustură lacrimile de sarea marii de acasă delta îți mai bântuie nopțile Oltul și Mureșul se mai întâlnesc în suspinele tale te mai doare tâmpla de Ardeal mai porți în haină măreția Sfinxului le mai ții minte pe Mariile noastre prinse de mâini tricolore aici îți iubești țara în gând nu ai loc de cei care o iubesc scotocind-o prin buzunare pipăind-o în public cu binecuvântarea legii și a preafericitelor bărbi aici nopțile se rup de muncă miniștrii ca poeții versuri târzii ordonanțe nocturne ești în gândurile lor și tu te vor sănătos să trimiți bani acasă dar nu păreri, nu idei, nu voturi rezistă dar rezistă așa nu posta, nu deranja taci și dormi liniștit în statistici guvernul lucrează te lucrează te prelucrează să nu te întorci să nu povestești să nu fim împreună spun ei că dacă iubeai țara stăteai aici la pomeni la coliva lor asistată să mănânci și să razi să dormi în cizmele conștiinței să săruți mâna care te-a furat în rest, ce mai faci mai emigrantule eu bine, bine de tot plâng puțin pe verso că să nu vezi cât mă doare că murim amândoi iubind aceeași țară tu acolo eu aici măcar tu ești cineva eu însă nici nu știu cum să semnez această scrisoare... un emigrant rămas acasă (SD)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate