Foamea de paradis

Păsările vorbesc cu Dumnezeu
Mai mult decât o fac eu în rugăciune...
Deși aș rage de durere ca un leu
Soarele din mine încă, nu apune...

Trezit de ciripituri în potop sălbatic
Ascult lumina și văd cântecul din ciocuri...
Rămân la urmă, singur și apatic
Numărând în tină, urmele de tocuri...

Furnicile mă escaladează ca pe trofeu
Vor să mă ciupească, să mă curețe de vis,
De îngâmfarea lumească, de greu,
Săturând în mine foamea de paradis...