n-am cum să-ți descriu
lipsa completă de îndoială,
dar să nu știi că ne-așteaptă
un lung șir de surprize

fără niciun detaliu,
nu îți spun că n-am idee
despre ce e vorba
și nici nu mă grăbesc să aflu

cel mult îți șoptesc că pentru o vreme
prezentul și amintirile lui
nu vor lăsa loc pentru altceva
și vor trece fiind totul

dar nu-ți suflu o vorbă despre
momentele care vor veni
exact când nu ne vom aștepta
puțin câte puțin și totodată dintr-o dată

vor veni iar și iar
în clipa inevitabilă ce ne va lumina
cu toată convingerea nu îți zic,
mai devreme sau mai târziu
vom avea de-a face cu reale surprize
și ne vor arăta naivi și fragili

habar n-am când și cum și ce va fi,
dar vor depăși orice așteptări
și vom fi față către față
nu știu dacă va fi seară,

n-am idee dacă va fi tăcere,
habar n-am dacă vor fi flori,
pentru a nu-ți enumera
doar câteva necunoscute

dar cu siguranță vom resimți totul,
surprinși împreună cu fiecare ocazie
pentru că nu știm să fim altfel,
din cauză că toată pasiunea
și întreaga muncă n-au cum
și nici nu vrem să ne pregătească

vom avea cel mult impresia
că am anticipat momentul,
că doar așa ne e familiar,
fără a alunga uimirea

seara sau dimineața sau la amiază,
în liniștea sau prin vocea naturii
sau în tumultul orașului,
departe de sau printre florile
încă nu sau deja răsărite

copilul sau fiara va sări pe neașteptate,
apusul sau răsăritul va înfățișa incomparabil,
suferința sau fericirea va trece
mai aproape ca oricând

pot și vor fi nenumărate lucruri
în fața cărora tot atâtea vorbe
rămân neputincioase

așa că-ți tac mâlc, nu-ți sugerez
nici măcar ideea generală
că ceva se va întâmpla pe nepregătite
în mod repetat

nu știu și nu spun nimic,
dar n-am mai fost așa sigur decât atunci