poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-05-16 | |
bună dimineața
bună dimineața și ție în stația de microbuz mai pustie ca pîntecul unei lăuze vocile noastre păreau un dublaj din filmele proaste de acțiune trase pe vhs-uri în '90 un cîine bătrîn se credea om și încerca să prindă noroace prin aer soarele urca bombănind în părul tău-vatman trezit cu noaptea-n cap să meargă la muncă mai mult adormită îți ștergeai ochii copilărește de parcă-ai fi răscolit spuza unui foc stins în căutarea unui grăunte de jar 0,2 secunde sunt de-ajuns unei companii de tutun să sigileze un pachet de țigări 0,2 secunde sunt de-ajuns să-mi treacă prin cap o mie de gînduri și să nu pot articula vreun cuvînt m-ai atins din greșeală m-a străbătut o descărcare electrică pe care n-am știut s-o numesc: defibrilare ori fulger nocturn m-am gîndit uneori să-ți fac mai plăcut locul de muncă ieșeam în oraș cînd se potoleau furtunile de zăpadă număram copacii căzuți cîntam în gînd internaționala făceam proiecte pentru consiliul local să ridic monumentul copacului necunoscut chiar în fața biroului tău apoi între sînii tăi mi-aș fi îngropat mîinile ca un alpinist ucis de hipotermie pe muntele kenai mi-aș fi lăsat capul între coapsele tale ca-ntr-un confesional ori ca în apa iordanului și-aș fi ieșit un om nou gata să creadă în toți dumnezeii deodată gata să jure că-ntre coapsele tale am găsit exploziile solare pe care le tot vedeam simulate la rubrica meteo dar despre care nu credeam că există cînd nu mă gîndesc la tine mă cert cu morgan freeman a pornit în căutarea lui dumnezeu și-mi toarnă gogoși despre cum divinitatea se ascunde în noi iar scopul nostru în viață e să-ajungem la ea eu urlu dați-mi înapoi moartea pentru că viața e invers proporțională cu ceea ce însemnăm la sfîrșit te simt în inimă ca doza de ulei camforat ce-l ținea în viață pe blecher îmi dau seama că orice ți-aș spune e la fel de util ca un prepuț după circumcizie de aceea îți scriu e singurul lucru ce mă păstrează uman în rest sunt un sac de oase încremenite cu mîna întinsă așteptînd milă aud pixul cum scîrțâie pe hîrtie ca un cîine de prerie ce scurmă pămîntul de frica unui jaguar oricum tu nu vei ști nimic din toate acestea am învățat că nu-i bine să spunem totul dacă n-am avea nimic de ascuns am fi niște sperie-ciori fără paie
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate