cârdul de nimfe goale
sub clarul de lună
așa în ploaie
s-au prins într-o horă nebună
și au început să cânte
ceva despre un mit
una dintre ele
îndrăgostită subit
a îmbrățișat pământul reavăn
și a rostit șoptit
ca într-o fecundare
iubesc
o alta s-a desprins din horă
a sărutat pământul
probabil cea mai mică soră
și a rostit cu o notă mai sus
iubesc
și o alta
și o alta
până ce întregul grup
lut lângă lut
peste lut
au format o inimă mare
cât o octavă
o roată de soare
care a început să pulseze
și din muzica asta se năștea
un trup neștiut de fecioară
zvelt ca un pârâu
cu chipul de aur
pletele lanuri de grâu
și pe trupul acela
creșteau munți
ca niște sâni
din care curgeau lapte și miere
cu dor de muiere
și din cântecul acela divin
lacrimi ciorchine
cât boaba de strugur
se revărsau prin venele mele
fluviu de vin
și din cântul acela

înainte să mă fi născut
cu toate notele din gamă
am îmbrățișat această copilă
sinfonie de iubiri
cu trup nemaivăzut
și am strigat
te iubesc mamă