Chiar dacă am venit pe drumuri diferite,
ca doi magneți ne-am lipit momentul
într-o viață siamză,
inseparabili în dreptul sufletului
și curge sângele timpului prin amândoi.
Nu e ușor să ne purtăm ființa unită
în spațiul cotidian al zidurilor
care ne desparte uneori privirile și respirația,
dar ne păstrăm între dorințele
împletite invizibil din același fir
al gândurile noastre, la aceeași temperatură
care ne iubește starea.
Mi-e teamă că medicul destinului
ar putea să ne separe
prin chirurgia întâmplării,
poate crezând că face o faptă bună
și, sigur, eu nu voi rezista.
Riscul vieții de siamezi!