în umbre luna raza își pitește,
pe ochii tăi ca roua taina cade
și-n noapte lacrima de-acolo scade
și soarta sus, în stele mii, citește.

tăceri în ale clipelor cascade,
din flori parfum ca pasărea plutește
iar prin văzduh cu zbor se împletește
pe ale nemuririi baricade.

e-aproape-n zori, tenebre încă-s însă
uimiri nocturne gândul îmi rănesc
din toată șoapta ta, în mine strânsă.

luminile pe boltă se-ofilesc
și îndrăznind urca pe calea plânsă
adorm în toiul unui nefiresc.