sub Ra minune de lumini se-adună
tărâmul tot de rază un delir e
și-aștept asemănarea ta-n cioplire
cu viața, în clepsidră, încă jună.

nisipul curge către-a mea jelire
neîncetat; atunci va fi furtună,
cu ce-am zidit voi merge împreună
spre-a duhului în Ceruri veselire.

iar soarele e-un zâmbet de domniță
părea că ești în zarea lui chiar tu
plutind pe foaia dulce, sub peniță.

dar visul de o clipă se pierdu;
doar chipul tău suav, de muceniță
prin ochilor lucarnă-n mine-l du.