Tot așa de simplă ești ca toate
Cum sunt milioane pri Rusia,
Cunoști numai zorile bălțate,
Numai frigul toamnei și câmpia.

Inima ți-am dat-o într-o toană
Și prostește te-am gătit cu vise.
Chipul tău sever ca de icoană
Atârna-n Riazani prin paraclise.

Cu ocări și cu batjocuri grele
Eu scuipam icoanele frumoase.
Și deodată, vezi, scriu pentru ele,
Umilite cântece duioase.

Spre zenit nu vreau să zbor din lume,
Prea-i slab trupul pentr-așa-nălțare.
De ce oare freamătă-al tău nume,
Cum în august freamătă o boare?

Nu-s sărman, nici mic, nici jalnic mie,
Inima mea toate le pricepe;
Iubit fost-am din copilărie,
De căței și iepele din stepe.

Nu mi-a fost deci dragostea sortită
Pentru tine sau oricare – una;
Sterpei fericiri e zălogită
Inima poetului, nebuna!

Mă-ntristez și toamna mă străbate,
Din frunziș sau ochii cum tăria…
Tot așa de simplă ești ca toate,
Cum sunt milioane prin Rusia.

1923


Traducere George Lesnea