Sunt oameni care, privind la ei
Când tac, gândești că-s corifei.
Dar când încep să vorbească,
Dumnezeu să te ferească:
Își trâmbițează importanța,
Dar le vezi doar ignoranța:
Dac-aduci vorba de Pireu,
X spune că-i amicul său
Cu care stă la șpriț mereu.
Îți dai seama că procletul
Cunoaște tot alfabetul
Și merită postul care
Îl ocupă. La mai mare...
La acești oameni, eu le-aș da
Un sfat, și-ndemnul de-al urma:
Când ești cu musca pe căciulă,
Să-ți pui un lăcățel la gură.

Nu poți să impresionezi
Pe cineva, când fabulezi.