Fetițele se-arată la șosea,
Pe tocuri și-n fustițele divine
Și cu-n surâs atent de mucava
Se pierd în haita de jivine.

Prelung se unduiesc doar siluete
Pe caldarâmul spart de piatră,
Ce azi reflectă în vitrine
Doar amintiri din a lor artă.

O meserie veche și omniprezentă
E dusă, zilnic, în lumină
Din colțurile lumii decadente
Cu patos și cu dor de stimă.

Mirarea zilelor trecute
Le surclasează-n derizoriu
Cu ochii criticilor apărute
În aer și în vechiul teritoriu.

Schimbarea zilelor prezente
Este de loc, de timp sau de culoare
Și doar parfumul nopților latente
Poate-arăta modificarea viitoare.

Acum, istoria poate le salvează
În timpurile ce-or să vie,
Căci oamenii retrogradează
Și se apropie cu aplomb de glie.

Roșu ... 24 aprilie 2017