poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-04-22 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Lui P. E. Peste pământul dumitale frunzele cădeau în hău, Și-acum mai miroase-a pământ. Ascultă-mă, mortule, ascultă-mă, dragul meu, Totuși, îmi aparții, ca prin legământ. Simt că râzi! – În fericită trăsurică de drumeție pitit! Luna e sus. Al meu – atât de netăgăduit și de nepotrivit, Ca acest braț supus. Iar cu bocceluța, devreme, veni-voi, până dimineața cade, La ușa spitalului. Dumneata pur și simplu ai plecat în țările calde, Spre-ntinsul oceanului. Da, v-am sărutat! V-am vrăjit, cât se poate! Râd de bezna de dincolo de mormânt, fioroasă! Eu nu-i cred morții! Vă aștept de la gările toate – Acasă! Las’ să se scuture frunzele; spălate și șterse Fie cuvintele pe panglici de doliu, la groapă. Dar, dacă pentru lumea întreagă sunteți mort, reiese – Și eu sunt moartă. Bineînțeles, văd, simt, – vă presimt aievea. – Pe ale dumitale coroane care-ar fi rostul benzilor?! – Nu, nu v-am uitat și nu vă voi uita În vecii vecilor. Unor atare promisiuni le cunosc lipsa de sens, Știu de-al lor impuls insipid. – Scrisoare în infinit. – Scrisoare în nemărginit univers. – Scrisoare în vid. 4. X.1914
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate