învie zori din noaptea fără lege
și adevăr învinge iar minciuna
din șoapte-n stele n-a rămas nici una,
privirea noastră umbră a culege.

călcând pe moarte-n sceptru vine-ntruna
un rigă-n duh și gând de ne-nțelege;
Lumina-i soață dreaptă-acestui rege
și Mântuirea îi zidește struna.

curată-n dimineața de diseară
să intre în biserici lumânarea,
să curgă valuri de speranțe-n ceară.

mereu ne înfrățim cu amânarea
în suflete purtând o viață rară,
dar azi e chip și toată-asemănarea...