Tată strălucitor împotriva îndrăgostiților
cine ai fost tu, cu pieptul dulce,
care nu vrei să mă privești
și hainele scumpe pe piele să ți se culce.
Purtat de aripi roșii de copii
la capătul urii unde soarele vuiește,
tată al străvechilor tineri, iată,
cum un cuțit neprihănit în tine lovește.
Și în timp ce alunecă apa
liberi și prăbușiți tinerii de platină sărută
peștii rânjitori
sorbind repede ruini voluptuoase și slute.
Dar tu, cântărețule, care-ai stârnit
din carnea ta de câine fada
poveste pentru care omorât cu pietre vei fi
luminează-ne cu dâre de fulgere prada.



Puterea morților asupra celor vii, Antologie, Editura Polirom, Iași, 2005