poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-04-07 | |
asta îmi spunea bunica de fiecare dată
și ea ce aștepta? niciodată nu spunea că își așteaptă moartea că doar știa rosturile vieții ea spunea ca-și așteaptă băiatul căzut la ruși, că nu-l credea mort. doar aștepta și când o cotropeau așteptările lua un scul de lână, mi-l așeza pe brațe și începea să facă gheme un scul- un ghem, un scul- un ghem și buzele i se mișcau învolburat până când, amorțit, dădeam bir cu fugiții târându-mi brațele amorțite iar ea, fără să mă certe, se așeza pe marginea patului sprijinind peretele și începea să împletească: vorbe, amintiri, rugăciuni și rareori blesteme dar cel mai mult îi plăcea să vorbească cu morții întrebându-i de una de alta și măinile ei împleteau de zor o așteptare de alta zi ca viața croită din bucăți și lacrimi iar când ostenea sau termina lucrul se mulțumea să spună nu contează... am așteptat atât, o să mai aștept o zi și viața ei s-a stins ca o lumânare ce-a așteptat să-și ardă toată așa am învățat eu sa prețuiesc așteptările
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate