de unde se vede totul deodată
evident că se văd
și cele nevăzute ziua
cum ar fi stelele
și nu numai ele


de acum te-ai obișnuit
cu gândul meu
care-o ia întainte
și după ce gândul ajunge departe
se ia și inima mea după el



începusem exercițiul la șapte mâini
băusem cafeaua fără să-i văd cărările
între scară și pendul
peretele scorojit
s-a uitat la mine
și mi-a șoptit



într-o singură propoziție
fără să te abați prea mult
de la regulile gramaticale
pe-o singură cale
nu două
sau trei ori patru
nici patruzeci și patru
ci doar o cale
și aceea să treacă prin toate anotimpurile
prin toate timpurile
și prin toate amintirile
rămase neterminate
scrise toate pe o singură parte
de miercuri până sâmbătă
când vă întâlniți la casa lui George
să-l comemorați pe la orele unsprezece


pentru voi zic la fără zece
că vă știu obiceiul
de-a trece peste ora de întâlnire
așa că-mi iau o măsură de precauție
și vă zic să nu vă lăsați păcăliți
că știți voi mai bine ce păcăleli pot interveni
pe ici pe colo că doar v-au învățat atâtea
nunțile necesare ale lui Þepeneag
și dacă nu v-au învățat ele
v-a învățat Viața
că eu am trecut de la
a sta și-a învăța pe unul și pe altul
când m-am întâlnit cu asaltul de la răscruce
și v-am spus și vouă
despre această întâlnire
așa cum v-am spus despre
întâlnirea de sâmbăta aceasta


că nu degeaba are omul vorba aceea
să bați fierul până-i cald
și cealaltă vorbă
să nu alergi după doi iepuri deodată
și toate celelalte vorbe de înțelepciune
despre prietenie și vrăjmășie
despre fidelitate și trădare
și-n cele din urmă
nu uita să vorbești despre apropiere
începând cu întâlnirile de la o bere
de unde
vezi bine
că se poate continua
cum făceam în copilărie
când călăream fără șea
și fără griji
ca-n cele din urmă
să-i dai dreptate Poetului
valabil și azi
când flacăra iubirii și-a prieteniei
trece de la vulcanul nestins
de pe Insula cu stuf
până spre Jumătate de Infinit
unde trec prin livezile tale
cum trece rândunica
prin odăile goale
ale casei de pe colÈ›
între Stradela Vântului
și Strada Mircea cel Bătrân
cu ușa gândului la mijloc
întotdeauna deschisă-n interior
fără zăvorul acela glisant
între Da și Nu


precum sunt numerele prietene
față de cele fără soț
făcând negoț cu sentimentele iubirii
și cu tainele firii
ținute la sânul iubitei
cu mușcate și clopoței la fereastră
între care torc și visează
pisicile caselor copilăriei mele
prima fiind casa de la Voivodeni
așezată pe dealul cu vița de vie
cu piersici, cu vișini și cu caiși
cu salcâmi, cu pruni și cu trandafiri
pe lângă cărare
cu multele semne de întrebare
împerecheate cu semnele de mirare


acum ca atunci când ți-am spus
despre poveștile din amphiteatrul de piatră
în care-am exersat ștafeta echipajelor
cu donare de sânge
și alte sărbători de voluntariat
mergând într-un itinerar
pe urmele Argonauților
pe la Cheile Dobrogei
și pe la Cele Patru Puteri ale lui Apollo
unde-ai putut vedea
cum au văzut și țestoasele
livezile țărmului pline de floare
și izvoarele Tympului
strânse pe orele prânzului
pe care-l începem mai de dimineață
să nu ne grăbim la masă
în care soarele stă cu noi
și gustăm împreună
micul dejun, prânzul și cina


o masă pe zi
să nu pierdem vremea
cu statul la masă
și nici cu negustorii
care trec să-mi ofere peceți
pentru vinurile mele
și servicii de strajă
pe metereze
unde Poeții stau cu penele pregătite
să înceapă împreună o frază lungă
pe care-o voi așeza
un pic mai târziu
pe verticala locului
unde
la ora aceasta
cu mult înainte de răsăritul soarelui
în prima coborâre pe Tomis
s-a marcat coborârea scărilor
cu Prințesa Dorruța
în brațe
care
de cum dă cu lăbuțele de pământ
printre trandafiri se pitulează
și lasă mesaje de câteva minute
după care doarme micuța pe terasă
până vin porumbeii albaștri
mesagerii rășuștelor și-ai lebedelor
de pe lacul din visul de dimineață
unde ne așteaptă
ciorile, porumbeii și derbedeii fără stăpân
întâlnindu-ne cu prietenari
unde

într-un an
s-au umplut plopii cu bâtlani
care n-au stat mult
decât de-o odihnă spre Deltă
până când pescarii s-au întors cu bărcile din larg
și la Pescărie
Piața de pește
a început să prindă viață
noi am dat o tură pe la cuiburile de berze
anul acesta, la Nuntași și la Histria
sunt semne de generație precoce de berze
și de broaște țestoase
ca-n anul în care
am găsit-o pe Josefina
cu Poeții pe metereze

chiar acum când stă povestea
și așteaptă un semnal
listuiesc cu ochi de vultur
și cu inima de leu
dincolo de așteptare
fără limite sau zare
o cărare
pe urmele lui Ovidiu

în alchemia pașilor desculți
prin stropii de rouă
din ziua cea mai nouă
din unu-n unu
din doi în doi
și din trei în trei pași
câte-o urmă de turmă
de unde-am ridicat o piramidă
cu nisipul și apa de mare
folosind o căldare
cu dare din dar
și nimic în zadar
însoțit de gemenii mei
Ashadar și Ashador
ce-s născuți în RodadoR
și au casa pe vapor
vizitați din când în când
de câte-un gând
deschizător de cârdul vestitorilor de primăvară
cu un iar prin ceas de seară

așteptând un ecou
la țipătul puiului din ou
sub cuibul de barză de la cetate
s-au tot adunat întâmplările rare
unele pe care le știi
dar cele mai multe
le vei afla doar acum
ascultând cântecul
și lătratul de câine
despre care ți-am tot promis
câ-l voi scoate din lanuri
să-l iau acasă la mine
să-mi stea de vorbă cu modelul
când lucrez la portretul tău
cântând și improvizând

“pe zidul alb ai desenat trei Rome
una de-acum
alta de-atunci
și alta…
pentru niciodată
Penelopa torcând pentru tine
fir lung
precum firul Ariadnei
pe care să-l folosești într-un labirint
din care să ieși
viu
nevătămat
și înmulțit
cu Jumătate de Infinit “
iar tu cobori cu grijă
pe Scara fără nume
care la început a purtat numele
de Scara lui Escher
tu și cu Dimitrie Stelaru
împărțind inegal paginile inedite
din vechea dilemă numită
Revista Tomis
pe urmele lui Ovidiu
azi





(Constanța, 7 aprilie, 2017,
ymp, din Insula de Mâine)