e-n zori, udați de vorbă și cafele,
în tot, de ziuă-i templul tinereții
zidim odăii gândului pereții
și e cuvânt prin toată-a noastră piele.

pe-altarul de-nvieri al dimineții
mai sunt pe cer doar muribunde stele
dar nu duc soartă, licurind, cu ele
deși le-așază-n albul strai poeții.

asupra florii roua-i abătută,
exod în aer de miresme tandre,
sub adieri tulpina e-n meandre
de verdele veciei străbătută...

așa iubesc pe tine, ca aici
ci boare de-ndoială nu e nici...