poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-04-05 | |
Zvonul lin al Învierii a cuprins sufletul meu,
Rătăcit în lumea largă și uitat de Dumnezeu. Fiu risipitor pe calea adâncită-n slăbiciune Și strivit de greutatea hotărârilor nebune. Vise frânte, deziluzii... Nici prieteni, nici iubire! Tot mirajul - o capcană și un drum în rătăcire. Blestemata de trufie, de demoni ascultătoare, Mi-a îngenunchiat ființa, și apasă tot mai tare... Am băut, naiv, otrava cu parfum de liliac... Îngerul ce mi-a dat cupa, nu era decât un drac!... Șoapte ademenitoare cu dulceață de păcat, Au convins-o și pe Eva, și pe mulți care-au urmat... Remușcarea mă frământă: „Unde ești, iubite Tată?” Iar răspunsul cade jalnic, de la câinii care latră! Neagră se-așterne ispita, și mă cheamă cu glas dulce, Iar eu nu găsesc puterea s-o alung, cu-n semn de cruce! Șiruri lungi de muritori merg grăbiți ca-ntr-o chemare, Să primească-n dar Lumina – sfânta binecuvântare. Clopotele bat în dungă, plângând parcă după toți , Iar bunii creștini, înalță: "Hristos a-nviat din morți!" Suflet chinuit de patimi, încotro te-ndrepți tu oare? Nu auzi cum cântă Cerul? Hai și tu să-ți ceri iertare!...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate